duminică, 4 iulie 2010

Trei lucruri bune... si un primar de Bucuresti

Un amic m-a abordat, saptamana trecuta, pentru a-mi spune cat de tare l-a amuzat intrebarea mea retorica “Dar chiar nimeni?”, din textul "In sala cu 299 de scaune libere". Oricat de placut surprins am fost atunci de remarca lui, astazi amicul meu nu se va mai amuza atat de copios… din pacate. Se vede treaba ca a mers vorba'n sat si a mai auzit cineva de cinematograful Arta.

FUTU-VA MUMA-N CUR... A VENIT FILMU'N SAT, BA!!


ORA 14.20
Cu elan si impins de lene am decis sa recidivez la cinema Arta unde a rulat pelicula “Caravana cinematografica”, o comedie neagra romaneasca despre propaganda comunista si taranul roman (cu umorul lui specific si inconfundabil), care tot ce vroia era sa fie lasat in pace. Satenii stiau oricum regulile si principiile partidului si urau din rarunchi sa vada pe cineva venind sa perturbe armonia din lumea lor mica. Rand pe rand isi fac aparitia in film tot felul de personaje carora este imposibil sa nu le gasesti un loc bine stabilit in societatea noastra de astazi. Asa o fi fost… n-am trait vremurile alea sa vad, dar bag sama, nu e mare diferenta in ziua de azi. Oricum, din film se desprind doua idei foarte clare:

1. Exista doua categorii de oameni: cei care SUNT de partea partidului si cei care VOR FI de partea partidului.
2. Daca tovarasu' Tavi vrea... apoi n-are rost sa iti feresti curu'.

Dar nu ti-am spus marea minune si stiu ca esti curios. De aceasta data, in sala de asteptare a cinematografului mai era un batranel simpatic, gen Mos Craciun doar cu barba si parul albe, dar fara costum si reni. Omul a fost foarte bucuros si mi-a multumit pentru ca am venit, altfel nu rula filmul doar pentru el. I-am raspuns: Imi pare bine ca sunt pe cale sa fac astazi trei lucruri bune: 1: Am facut un om bucuros (Ma simt atat de bine cand fac pe cineva sa zambeasca astfel), 2: Vizionez un film bun la cinematograf, intr-o companie cat se poate de selecta, si 3: Dupa film merg la terenurile de tenis sa vad finala turneului Arad Challanger.

UN COMUNIST ADEVARAT NU RENUNTA NICIODATA

In sala de cinema il auzeam pe batranel cum intrase in actiunea filmului si conversa cu personajele. Se tot lua de cei doi oameni ai partidului care venisera sa propovaduiasca comunismul intr-un sat uitat de lume... dar nu si de "Regiune". Il tot facea “mula’ si “dobitoc” pe tovarasu’ Tavi care era un tip foarte timid si complexat cand venea vorba de femei, dar un devotat om al partidului. Tovarasul, exasperat de atitudinea delasatoare a satenilor a decis sa plece cat mai repede din acel sat cu tot cu filmul, caravana si soferul ei. Dar pentru ca era mult prea prea sec sa se termine asa filmul, a venit viitura si a luat unicul pod care despartea satul de restul lumii. Iar ca sa fie totul complet, a aparut bibliotecara satului in peisaj, o tanara absolventa a institutului pedagogic de la Blaj care a dat viata de oras pe cea de la sat. De aici se schimba toata treaba. De cum a vazut-o pe tanti Corina, nenea Tavi a cam uitat scopul pentru care a batut tot acest drum si a decis sa nu-si mai bata capul cautand o cale de iesire din sat... cel putin pentru o perioada. Fa rost de film! Vor fi exact 100 de minute pe care 100% nu le vei regreta.



FINALA FRANCEZA LA ARAD

ORA 17
La terenurile de tenis am vazut un meci frumos intre doi francezi, David Guez (28 de ani, favoritul numarul 1) si surpriza placuta a turneului, Benoit Paire (21 de ani). Guez si-a adjudecat cupa in trei seturi 6-3, 1-6, 6-3. E foarte placut sa vezi astfel de evenimente sportive in Arad.


Benoit Paire (S) si David Guez (D)

Din pacate, faza zilei la terenurile de tenis, nu a fost legata de vre-un schimb de mingi spectaculos sau de vreo lovitura frumoasa, ci de gafa de la decernarea premiilor, unde Gheorghe Falca a fost prezentat, de organizatori "primarul municipiului Bucuresti".

Si uite asa indiferent de natura evenimentului, tot Falca a iesit in evidenta. Ca sa vezi...