Furtuna care va veni

Te crezi cel mai nepastuit. Deschizi gura doar ca sa respiri si sa iti deplangi nefericirea de a nu avea un sanctuar unde sa te refugiezi pe timp de futuna. Stai inchis si iti doresti sa zbori. Plangi si iti doresti sa razi. Mori si iti doresti sa traiesti. Genunchii iti cedeaza la cea mai domoala adiere de vant. Inima se chirceste ca o baba sub povara anilor. Esti un gandac care fugi de talpile ce vin sa te striveasca. Stai cu frica inevitabilului si asta e tot ce te preocupa. Te uiti pe cer si il implori pe Dumnezeu sa te ocroteasca in timp ce simti cum iti trozneste carapacea. Atat a fost. Ai fost brav, gandacel. Eh, asta e ce pastele masii sa faci? Maine e alta zi pe care poate o sa o mai apuci. Inchide ochii si mars in gatu' matii la culcare. Nu iti mai irosi viata traind. MORI, GANGANIE! Diminetile nu sunt facute pentru tine. Pentru tine rasaritul e aceasi treaba cu apusul. Soarele e pentru fluturi, scarnavie!
Parintii tai sunt bieti actori. Vin linga tine atunci cand ai nevoie de ei si ii lasi de izbeliste cand vrei tu. Actori de inchiriat. Te folosesti de ei, ii deplangi, ii uiti... apoi reiei ciclul din postura ingrata de... parinte. Asemenea marilor actori, ajungem sa ii apreciem mai mult si sa le recunoastem adevarata valoare sacra abia cand ti se face dor zambetul lor cald si cu lacrimi in ochi pui mana pe albumul cu poze. Atunci ii strigi si ei nu iti mai raspund. Atunci de abia simti ca ai murit. Gandacule, nici o talpa nu e prea grea cand ii ai linga tine.
Apoi descoperi sursa vietii, dragostea. Ce cuvant uzat... si totusi ce arma puternica. Nu sti ce vorbesc acum, doar banuiesti. E cea mai puternica arma pe care o poate detine omul. Unii mor ucisi de ea, pentru ca nu stiu sa o foloseasca, doar se folosesc de ea. E pretentioasa, dar te salveaza din cele mai grele incercari. Invata cum sa o ocrotesti, cand sa o folosesti si cand sa te lasi folostit de ea. Ia aminte, ganganie, nimic in viata asta nu iti este dat pentru totdeauna si nimeni nu iti este dator cu ceva. NIMENI SI NIMIC! Esti aici sa lasi ceva in urma ta, sa nu doar sa te pui in banca si apoi sa astepti sa se sune de iesire.
Invata sa calci apasat, nu cu frica, gandacel! . Acum inchide fereastra. Incepe furtuna.

Cu stomacul intors si buzunarele goale

Ce sperante mai poti sa ai intr-un viitor mai bun in tara asta uitata de lume si pradata de toate lighioanele care sug si ultima vlaga din ea?
Ce pretentii poti sa ai de la generatiile care acum se formeaza intr-un invatamant facut praf si pulbere?
Sa ne mai mire atitudinea italienilor cand ne fac pe toti tigani? De exemplu voi cum ati reactiona daca v-ati trezi peste noapte linga blocul vostru cu o haita de nespalati, veniti cu mic cu mare (10 familii fiecare cu 8 membrii), cazuti parca din evul mediu? Indivizi care vin cu pretentia ca cineva e obligat sa le suporte nesimtirea, incultura, impertinenta si apucaturile de stapanatorii lumii, pe motiv ca sunt cetateni europeni.
Ce, doamne iarta-ma, mai poti sa speri cand vezi oameni pusi (NU neaparat alesi) la carma tarii care nu fac absolut nimic in afara de sa se certe, sa dezbata si sa promita?
Mi se intoarce stomacul cand ii vad pe la tv. Futa-va Stalin de incompetenti, apoi eu va platesc sa imi faceti mie spactacol pe la talk-showuri si sa le cresteti alora audientele, sau va platesc cu speranta ca cineva o sa se gandeasca si la binele meu? Va bateti joc de tara asta, sistematic, de 20 de ani. Ati adus-o la sapa, ingropata in datorii. Unde e mana aia de fier care sa faca ordine in haosul asta? Unde e omul care sa aduca prosperitate acestei tari pline de resurse si potential din toate punctele de vedere?
Da, vin alegerile peste doua luni. Cine oare mai este suficient de naiv incat zica din nou "Eh lasa ca asta o fi mai bun"? Sa mearga Satana sa va mai voteze! Absolut nici unu nu sunteti capabil sa schimbati ceva in bine in tara asta. Asadar, imi e jena de toata clasa politica. Nimic nu poate sa compenseze dezamagirea fata de faptul ca nu vad o speranta in vre-un candidat la presedintia Romaniei. Ati facut un popor intreg sa se simta strain in propria tara, oamenii nimanui, exploatati si apoi ignorati cu desavarsire.
Asa sa va ajute Dumnezeu si tot EL sa va ierte. Din partea mea sa crapati toti!

Cometa NIN a lovit Peninsula

Un adevarat festin muzical, asta am trait alaturi de iubirea mea mica, in a doua noapte... si singura, din cele trei, care a contat pentru mine, dpdv al trupelor ce au urcat pe scena. Tot ce ascultasem de la NIN pina atunci a fost piesa Closer care este una din piesele noastre preferate si care, in ciuda asteptarilor si planurilor noastre, nu au cantat-o, nemernicii :(
Nine Inch Nails in Romania... un concert de la care nu stiam la ce sa ma astept, dar s-a dovedit un adevarat spectacol, un eveniment de povestit nepotilor, doua ore de muzica LIVE care m-au facut sa il apreciez pe Trent, nu doar pentru ca l-a inventat pe Marilyn Manson (un tip promitator, destept si talentat, care din cauza drogurilor, alcoalelor si a faptului ca a fost "scapat" intentionat din brate de Trent, a ajuns un vai de el), ci pentru ca OMU e capabil sa creeze un sound unic si cu ajutorul acestuia, stari pe care nici un alt artist nu poate sa ti le ofere.


Tin minte si recunosc, in urma cu 5-6 ani, nu ii intelegeam muzica. Era prea complicata pentru mine. Manson imi era mult mai accesibil. Acum, cand am ascultat toata discografia NIN si am citit cate ceva despre evolutia trupei... observ ca sunt prea putini artisti care si-au mentinut matrita de la care au pornit in urma cu zeci de ani si au reusit sa evolueze constant, sa isi incante fani cu fiecare aparitie discografica sau prestatie LIVE si sa nu faca nici un compromis pentru stilul muzical care i-a consacrat, pentru atitudine, pentru tot.
La Peninsula puteau sa vina numai ei, ca nu simteam lipsa celorlalti si as fi fost fericit ca am ajuns sa ii vad.
Nu mai sunt, de mult, fanul nici unei trupe, dar am o lista cu niste oameni, nu trupe, pe care nu pot sa nu ii admir pentru ce au creat, pentru faptul ca au venit cu ceva nou pentru urechile mele si au reusit sa ma cucereasca. Ultimul venit este Trent Reznor, dar care a venit ca un traznet, pentru ca l-am descoperit doar dupa ce l-am vazut in concert, desi aveam de cativa ani vreo cinci piese NIN in lista mea de winamp.
Tinand cont ca a fost primul si ultimul lor concert pe plaiurile mioritice, cel putin pentru multi ani de aici inainte, satisfactia este si mai mare.
Ascultati doua mostre din cele 22 de piese care m-au dus intr-o lume in care imi place sa evadez de fiecare data cand am ocazia. Enjoy!





PS. Veve, fara tine ar fi fost doar un alt concert. You... and only you can bring me closer to...

Nu mai bateti. Nu e nimeni acasa.

Nu m-am nascut ca si rod al iubirii dintre doua persoane. M-am nascut din dorinta mamei mele de a avea un copil, preferabil fata... ghinion... n-a fost sa fie, si un sot betiv caruia nu ii pasa ca mama ramane gravida sau nu.
Ma simt ca un perete ramas drept dupa cutremur, scorojit ascuns sub zeci de straturi de culori diferite si alte zeci de afise. Nici dracu nu mai stie din ce material este facut zidul, dar simt ca e foarte invechit. Din cand in cand cineva se mai propteste de mine si plange sau vomita sau in cel mai bun caz rupe cate un afis, iar eu ii multumesc pentru ca pot respira mai usor.
Vreau o renovare generala. Vreau sa simt caldura direct pe piele si o furtuna puternica sa ma spele de toate rahaturile depuse pe mine in toti acesti ani.
Mai demult vroiam sa fiu o camera, dar m-am multumit cu o usa. O usa prin care e placut sa iesi si prea putini au intrat.
"Macar lasati dracului usa deschisa, nu ma mai chinuiti"... strigam din rasputeri. Nimeni nu a incercat sa asculte ce spun si ii inteleg, pina cand...
Acum 11 luni si patru zile tin minte ca am simtit pentru prima data, cu adevarat, pe cineva care a batut inainte sa intre, iar ea s-a deschis la prima atingere si de atunci am decis sa renunt la usa si sa imi doresc un geam pentru cei curiosi. Nimeni sa nu mai paseasca dincolo, nimeni sa intre si nimeni sa iasa.
Sa vedeti ce e dincolo, dar sa nu puteti trece. M-am saturat de voi, ignorantilor, invidiosilor, mortilor.

Toti promitem...

Tata mi-a promis cand avem cinci ani ca imi cumpara jocul de LEGO mult dorit, dar a uitat sau s-a luat cu prietenii si femeile lui... ce sa zic... bine ca s-a distrat macar. Pe cand si-a amintit ma jucam cu literele pe foaie. Seful imi promite ca imi mareste salariul de doi ani, sefului i-a promis iubita ca il asteapta pina termina lucrul, sa mearga impreuna acasa, dar a plecat inainte pentru ca a intervenit ceva important. Fotograful nostru a promis ca merge sa faca poze sambata seara in Space ca vine un DJ super bun si va fi party pe cinste, dar cu o ora inainte sa plece si-a amintit ca erau descarcati acumulatorii si nu are incarcator... si pina face rost de unul se duce dracului lumea acasa. Vecina i-a promis mamei mele ca ii duce inapoi, maine, kilogramul de zahar pe care l-a imprumutat, dar dupa cum o cunosc, o sa beau ceaiul fara zahar vreo saptamana... lejer. Eu am promis ca ca nu mai las sa treaca o zi fara sa scriu ceva, dar creierul meu refuza categoric sa dea ordin degetelor doar de dragul de fi eu impacat cu gandul ca nu a trecut o zi fara sa pun cateva cuvinte pe hartie.
Dumnezeu promite ca ne trimite in Iad, unde o sa ardem, o sa ne sufocam si o sa suferim pentru eternitate daca nu respectam regulile impuse de El, DAR... ne iubeste ca pe propriul fiu. O mentalitate cam fascista... nu crezi? Subiectul "religie" ma scarbeste mai mult pe zi ce trece si stiu de ce... pentru ca mama, daca ar fi dupa ea, ar transforma apartamentul asta in biserica... si asta ma seaca.
Ultima promisiune a mea a fost una cat se poate de usor de realizat... mi-am promis ca nu o sa imi mai promit niciodata ceva... de azi inainte. O sa fac ce pot si cum pot mai bine. O sa multumesc Soarelui in fiecare dimineata pentru ca imi da lumina, chiar si de dincolo de nori... nu sunt atat de pretentios...
... dar nimic nu e promitator.
Nimic din ziua de azi nu imi promite ca maine va fi mai bine, nimic nu se schimba in viata mea daca astept sa se schimbe. Nici o rugaciune nu isi are rostul daca dupa ce o spui te culci pe o ureche asteptand minunea. Oricata dragoste, speranta si ambitie iti sadesti in suflet, toate vin insotite de gemenii lor.. ura, dezamagirea, descurajarea. Oricat de mult incerci sa faci porcul sa latre... tot nu o sa fugareasca pisica. Promit sa inchei aici, dar...

Just another miracle we take for granted

"No eternal reward will forgive us now for wasting the dawn", James Douglas Morrison

Ne culcam doar ca sa avem un motiv sa ne trezim. Somnul nu mai este o stare de relaxarea a tuturor muschilor corpului, a creierului si a ochilor ci e o stare de semi-somnolenta perpetuata in care nu te odihnesti ci faci risipa de timp. Sau, in cel mai rau caz, un mecanism prin care incerci sa evadezi din realitate pentru cateva ore, un timp de ragaz. Nu cred ca stim sa apreciem cu adevarat TREZIREA... cel putin o vedem ca pe ceva ce ne este dat, ceva meritat. Aceasta atitudine este cat se poate de distructiva. Luam ca pe ceva DAT ceea ce la fel de bine am putea sa nu mai primim ..maine. Te-ai gandit vreodata ca s-ar putea ca maine sa nu mai apuci sa vezi lumina zilei, sa te culci si sa nu te mai trezesti niciodata? Chiar daca te-ai gandit sigur nu ti-ai pus astfel problema. E normal sa deschid ochii dimineata, sa ma ridic din pat si sa ma tarasc pina la baie.
Concepeti un scenariu in care maine dimineata te trezesti si cand deschizi ochii nu vezi nimic decat niste luminite difuze in intuneric si trebuie sa iti continui viata astfel. Sau te trezesti pe la 4 dimineata si nu te mai poti ridica din pat sa mergi sa te pisi, iti simti tot corpul amortit, chiar si buzele cand le deschizi sa strigi dupa cineva. Sau... nu ma mai trezesc niciodata si atunci tot ce scriu aici sunt ultimele mele cuvinte.
Subestimam in fiecare zi, inconstient si mecanizat fiecare dimineata, faptul ca vedem Soarele sau cerul innorat in fata ochilor. Grijile, gandurile, stresul, toate ne sunt piedici in calea minunii de a respira lumina zilei, de a avea in fiecare zi o noua ocazie sa faci ce ti-ai propus ieri si nu ai reusit sau sa continui un plan pe care l-ai inceput mai demult, sau sa spui persoanei iubite ceva ce ieri gaseai greu sa-i spui. Sa zicem ca asta e ultima mea noapte... tu ce ai face cu ultimele ore din viata ta ?