marți, 22 aprilie 2008

Regrete, ipocrizie, cafea si o tigara

De trei saptamani am inceput un adevarat tur de forta, in goana dupa bani. Asadar, nu am timp nici sa respir, doar cand dorm. Dar e bine, am ocupatie. Totusi nu cred ca imi evaluez timpul la valoare lui reala. Cateodata am impresia ca imi vand timpul pe nimic … si astept recompense. Just by saying this… I sound at least stupid… I know.
Anyway… am decis sa incerc, ca pina acum am tot asteptat ca ceva sa se iveasca si… nimic. In tot acest timp am pierdut prieteni, timp pentru mine si multa energie. Trecutul meu se rezuma la niste pagini si imagini care vin sa imi aminteasca ca a fost frumos, dar vorba aia… you can not unscramble a already scrambled egg. What’s done IS DONE!
Imi pare rau pentru multe cuvinte spuse, pentru fapte facute sau nefacute si mai multi imi pare rau pentru ca nu am stiut ce sa fac sa le evit, nici cum sa repar greselile. Am renuntat de ceva vreme sa cred ca omu' invata din greseli. In cel mai bun caz, vorba aia... se dumireşte... asta nu insemna ca nu o sa repete greselile.

Dar azi e o noua zi…

Iubesc vara, cu tot cu ploile ei de scurta durata, ploaie care nu stinge nimic, dar mangaie niste arsuri.
Obsesia cu Noir Desir is still here… e vara mea artificiala, pentru perioadele cand temperatura scade sub 10 grade.
Imi beau cafa de doua ore si trag cu ochiul la vremea de afara. Ma face sa zambesc, sa privesc cu satisfactie aceasta minune mult subestimata. E racoare, vantul imi sufla usor in cafea si printre degete… notele se scurg prin mine… plutesc…
I’m a human being with simple needs si asa o sa fiu… no matter what. Ma bucur pentru lucruri marunte… pentru ca asa vreau eu.
Bag tigara dupa tigara… and I feel good.
Ah da… mi-am amintit ceva ce ma scoate din sarite. Cercul persoanelor pe care le cunosc si care sfideaza culmea ipocriziei si nu numai, s-a marit. Din ce in ce mai multa lume e preocupata de viitorul Pamantului si de stratul de ozon. Ok, asta nu ar fi o problema, atata timp cat nu spui una si faci alta, adica nu procedezi ca popa, sau preaslavesti pacifismul cu degetul pe tragaci. Simplul fapt, CA TRAIESTI, inseamna AUTODISTRUGERE. Uita-te putin in jurul tau si incearca sa ma contrazici.
Am intrat, de mult, intr-un process ireversibil de autodistrugere. Faptul ca il constientizam, acum mai mult decat ieri, nu schimba cu nimic situatia. Asta nu ii face mai putin vinovati pe cei care au contribuit la initierea acestui proces, nici pe noi capabili de a rescrie acest capitol. Si ca incheiere… sunt convins daca te pui sa scri un nou capitol care sa combata acest tragic curs al lucrurilor, o sa il scri la computer… asa ca VIVE LA RESISTANCE!