In faliment spiritual

Traiesc si sunt angajat al SC Lume SRL, in care nu ai voie sa faci unele lucruri, nu pentru ca incalci legea ci pentru ca adevarul brut si complet ramane in unele gaturi obisnuite ca altcineva sa mestece cacatul inainte sa il inghita.
Sunt rezident intr-o lume care ma sufoca, unde muncesti si platesti cu banii altora. Indiferenta si interesul propriu al celor pusi de noi acolo SUS sa raspunda de cei multi ne traseaza calea spre o moarte prematura.
Grija zilei de maine e dusmanul numarul 1 al majoritatii covarsitoare. Dezorientati, frustrati, calcati, exploatati… neglijati complet. Liberate, democratie, promisiuni, fac, dreg, eu schimb totul in mai bine… eu eu eu…gogosi cu gem de Prozac.
Nici nu mai ai puterea sa te intorci spre divinitate, iar rugaciunile tale nu mai spun nimic, doar niste samburi scuipati, care nu au unde sa infloreasca.

Printre fire de praf

Mi-am sapat blogul asta nenorocit, pentru ce?
Ca sa exteriorizez ce nu pot scuipa sau defeca, dar nu stiam ca si degetele pot fi constipate. Sunt perioade lungi in care nu pot sa leg doua cuvinte desi inauntru trec des si brusc de la o extrema la alta. Imi simt degetele... unghii... oase moarte care asteapta sa fie taiate.
Blog, jurnal, caietel, acelasi tomberon. O alta metoda de a-ti justifica existenta atunci cand prezentul devine doar o extensie scarboasa si nefolositoare.
Timpul e jucaria noastra, manipulata prin alegerile noastre si ale altora pentru noi. De multe ori el ramane plin de praf... uitat intr-o cutie, printre betisoare, vata, cerneala, ace, foi si suvite de par.