… si am ajuns, in fuga, am dat mana, mi-am aprins o tigara, apoi in jos, pe scari. Ne-a intampinat refuzul, am ajuns cu 5 minute mai devreme, mai aveam timp pentru inca o tigara.
Doua gambe mirate se roaga de mine sa le bag in seama. Sincer, mi se cam rupe de ele, creierul imi e varza, un zgomot infernal mi l-a strapuns. Miroase a iarba, nu e de la mine, sunt sigur…
O chestie mica rupe chitara in timp ce mula de linga incearca sa faca pe Morrison. In fata mea am TRECUTUL, in doua parti perfect… inegale.
Intr-o grota plina de curiosi curajosi, devoratori de timp pierdut, unghii galbene, sclipici pe curea si slituri intredeschise, ... cant, beau si ranjesc prieteneste unor proaspat instrainati de mine, din dreapta o voce mica imi cere o tigara.
Seara a continuat… dar ce a urmat …n-are rost.
Intr-un final am ajuns in fata usii zambind, parca, fericit (nu stiu de ce) si incerand din greu sa nimeresc gaura cheii … apoi… bezna, pina dimineata.
28.02.2008
joi, 28 februarie 2008
Strigatul (alta exceptie)
Doar un strigat lichefiat,
Intre peretii de plumb,
Timpanul scuipa cioburi de sange,
Ochiul inghite coarda plesnita
Corpul vine sa rupa ritmul
DO RE MI-e scarba de voi toti!
12.02.2008
Intre peretii de plumb,
Timpanul scuipa cioburi de sange,
Ochiul inghite coarda plesnita
Corpul vine sa rupa ritmul
DO RE MI-e scarba de voi toti!
12.02.2008
One way ticket
Hai... trezeste-te… hai… deschide ochii… inca o zi… in care iei totul de la zero… dead as you are… wash your dirt away… and go out… live a little… kill a little… love a little… breath a little.
Incerc din greu sa ma ridic, dar picioarele nu ma asculta… nu ma ajuta deloc. Corpul geme, parca sunt intr-un balon… nu am stabilitate si ma rog ca azi sa nu bata vantul prea tare.
Astazi ma simt ca-ntr-o excursie in care am vrut sa ajung de foarte multa vreme, am strans bani, energie, iubire, pofta de viata… si odata ajuns acolo… tot entuziasmul meu a disparut, dezamagirea e la ordinea zilei, totul e altfel… decat imi imaginam.
Astfel, de astazi nu mai visez, nu imi mai fac planuri maretze, ca sigur se gaseste cineva sa imi futa una sa ma trezeasca, sa ma trimita la dracu.
Acum nu ramane, decat sa ma gandesc unde pot sa ma intorc. Ce optiuni am? Dintr-o oarecare excursie stii ca te poti intoarce oricand acasa, pina si din lagarele naziste mai aveai sanse sa scapi… dar din viata… unde dracu poti sa te mai intorci…?
04.02.2008
Incerc din greu sa ma ridic, dar picioarele nu ma asculta… nu ma ajuta deloc. Corpul geme, parca sunt intr-un balon… nu am stabilitate si ma rog ca azi sa nu bata vantul prea tare.
Astazi ma simt ca-ntr-o excursie in care am vrut sa ajung de foarte multa vreme, am strans bani, energie, iubire, pofta de viata… si odata ajuns acolo… tot entuziasmul meu a disparut, dezamagirea e la ordinea zilei, totul e altfel… decat imi imaginam.
Astfel, de astazi nu mai visez, nu imi mai fac planuri maretze, ca sigur se gaseste cineva sa imi futa una sa ma trezeasca, sa ma trimita la dracu.
Acum nu ramane, decat sa ma gandesc unde pot sa ma intorc. Ce optiuni am? Dintr-o oarecare excursie stii ca te poti intoarce oricand acasa, pina si din lagarele naziste mai aveai sanse sa scapi… dar din viata… unde dracu poti sa te mai intorci…?
04.02.2008
vineri, 1 februarie 2008
Excepţie (1)
Astazi mi-am dovedit a Nşhpea miia oară că nu am continuitate în nimic. Totul se rupe undeva, prematur… şi continuă tot aşa… pe bucaţele… totul.. fărâmiţat.
Astăzi m-am simţit… cel mai singur, fără ceva care să mă lege de ziua de mâine, sau de ieri.
Încep să disting, din ce in ce mai clar, monstruozitatea din oglindă.
Singurătatea este unica mea certitudine, singura pe care nu o voi pierde niciodată. Mi-am tot promis că o să mă ţin de scris, că nu o să las sa îmi stea nimic în cale. În mod evident, nu am reuşit!
Reuşesc cu o precizie de invidiat să îi îndepartez pe toţi de lângă mine. Măcar ceva tot îmi iese…
Cum dracu să mă ţin de ceva, când la primul hop mă las de treabă, cum să continui când la prima virgulă îmi uit idea?
Ma liniez la o conduită morală decentă, iar totul în jurul meu mă contrazice. Atunci cum dracu să mai fi bun, iubitor, inţelegător...and shit?
Nici punctul nu mai e atât de evident, este o pată scârbită de ceea ce a lăsat în urma ei.
Sfârşitul nu e scopul… dar dacă nu închei aici… nu o să am de unde sa încep o nouă zi de căcat.
Până data viitoare, vă doresc din suflet… PA!
30.01.2008
Astăzi m-am simţit… cel mai singur, fără ceva care să mă lege de ziua de mâine, sau de ieri.
Încep să disting, din ce in ce mai clar, monstruozitatea din oglindă.
Singurătatea este unica mea certitudine, singura pe care nu o voi pierde niciodată. Mi-am tot promis că o să mă ţin de scris, că nu o să las sa îmi stea nimic în cale. În mod evident, nu am reuşit!
Reuşesc cu o precizie de invidiat să îi îndepartez pe toţi de lângă mine. Măcar ceva tot îmi iese…
Cum dracu să mă ţin de ceva, când la primul hop mă las de treabă, cum să continui când la prima virgulă îmi uit idea?
Ma liniez la o conduită morală decentă, iar totul în jurul meu mă contrazice. Atunci cum dracu să mai fi bun, iubitor, inţelegător...and shit?
Nici punctul nu mai e atât de evident, este o pată scârbită de ceea ce a lăsat în urma ei.
Sfârşitul nu e scopul… dar dacă nu închei aici… nu o să am de unde sa încep o nouă zi de căcat.
Până data viitoare, vă doresc din suflet… PA!
30.01.2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)