luni, 28 ianuarie 2008

Somnoros si pretentios

Inca o dimineata, ignorata complet, inca un inceput prea subestimat, inca un ochi deschis prea tarziu. Inca astept ceva sa ma surprinda, ceva sa ma rupa cu totul.
Fiecare trezire este o noua incercare, un pas ianainte… spre ce? Shhh… ai grija ce spui?
Probabil astept un vis, imi e dor sa imi amintesc un vis. Vreau o dovada ca nu sunt mort cand dorm, ca nu sunt ore irosite sub diferite pretexte: odihna, relaxare… somn.
Destul cu aiurelile astea!... pentru astazi.

28.01.

Amoc today

Astazi o sa merg la teatru… pentru prima data in cei aproape 28 de ani. Trist.
Ca deobicei, m-am trezit destul de intors pe dos. Nu stiu de ce nu mai imi prieste somnul, de ceva vreme. De foarte multa vreme nu mi-am mai amintit vreun vis. Parca cineva le cenzureaza pentru mine, sau mi le fura. Tosusi, e bine ca nu am cosmaruri…. damn it (tot timpul merge asa“…dar se putea si ma rau.”). Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca exista si partea plina a paharului daca este apa plata.
Problemele cu somnul au la baza idea ca imi irosesc timpul cu tampenii… si sanatatea… cu tigari.
Gata! Norul orb s-a pietrificat si cade peste mine daca mai stau aici.Pe maine… daca nu ma striveste.

26.01.

Toate’s la limită

Începe să mi se acrească de toate... fără excepţii. Nu e tocmai o stare pe care să o cataloghezi ca fiind “de moment”. E un şir de secunde... zile, luni, in care am avut parte de atâtea zâmbete cât să nu o iau razna, nici unul mai mult.
DA, am ajuns aici doar din cauza mea. Toate au fost deciziile mele... şi am decis sa decid decizia deciziei... adică e un fel de călătorie virtuală în care ai impresia ca înaintezi, dar defapt stai pe loc. Nu inspir pe nimeni şi nimic nu mă inspiră. Parcă îs făcut contratimp, ziua închid ochii şi îi deschid noaptea, ca să văd... nimicul.
Măcar de aş fi nebun... aş avea o scuză. Aş rupe o nuia şi aş snopii timpul în bătaie. L-aş pune să defileze doar pentru mine.
Un zâmbet ironic, şi o privire scârbită, astă vă dau, până vi se usucă sufletul.
Astăzi pot să mut munţii din loc... cel puţin lasă-mă să cred că e aşa...
Amăgirea e un proces semi-stimulator. Visarea e urmarea dramatică a acestuia. Trezirea e tot timpul programată pe ...mai târziu.

25.01.

Blind morning

Este 11:24, iar am pus ceasul sa sune la 09:30… degeaba. M-am trezit cam derutat, dar ma bucur ca s-a gandit cineva la mine si mi-a lasat o gura de “good morning california”. Obsesia primatelor continua…
Astazi nu prea am chef sa scriu… pentru ca nu imi place sa scriu in graba… e ca sexul pe fuga, defapt e mai rau… in scris nu simti nici cea mai mica satisfactie, la sfarsit. Exigenta cere concentrare. Iar degetele trebuie sa curga... fara prea multe virgule.
De juma de ora fac ture intre bucatarie si computer… cred ca ar trebui sa inchei aici… smoking kills… steal your time… fuckin’ with you…Today i feel like Tyler Durden: "You're not your job. You're not how much money you have in the bank. You're not the car you drive. You're not the contents of your wallet. You're not your fucking khakis. You're the all-singing, all-dancing crap of the world"

24.01.

Dimineata DEprimatelor

Astazi m-am trezit… dansand. Am pierdut sirul diminetilor trase la indigo. Deschid ochii, tigara, cafa, winamp, dance a little… apoi hurry up to work (tot timpul ajung mai tarziu decat trebuie)… anyway.
M-am saturat de soarele care ma impunge, cu tupeu, in fiecare dimineata, si de lipsa mea de organizare… astazi is satul de multe.
Nici bine nu a inceput ziua… si nimic nu pare sa faca diferenta... probabil o tura de nervi la work, ca nu am mai avut parte de asa ceva de cateva luni.
Sunt un NOD… pur si simplu. Mai nasol e ca m-am innodat singur.
Back to 505… and a smile. That’s it for today!



22.01.

Suflet zbârcit (1)

Astăzi am căzut şi mi-am futut o vânătaie de toată frumseţea. Nu am sângerat, dar doare ca dracu. Lânga mine, o potaie, în călduri, încearcă să o călărească pe tanti HAM HAM. Plec de acolo… că s-a încins atmosfera. Macaraua se leagănă deasupra unor mormane de beton, uniformele albastre cu feţe inexpresive preaslăvesc vorba aia... “hai să ne facem că muncim”.
Mă uit împrejur şi mă apucă ameţeala. Toate’s adunate, grămadă, ordonat, ici colo câte un om...
Într-un final intru, fără să mă şterg… mă piş pe ordinea voastră. Astăzi vreau să netezesc un pic ridurile de ieri, azi nu fac nimic din ce vrei tu.
Azi vreau să îţi sparg zâmbetul!

21.01.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

I can't describe the feeling...

După 10 ani de asteptare, Metallica au fost in spatele meu...

Nova Rock 2006 - O vară de pus pe repeat



Thank you... yeah you behind the camera ;)