joi, 28 februarie 2008

One way ticket

Hai... trezeste-te… hai… deschide ochii… inca o zi… in care iei totul de la zero… dead as you are… wash your dirt away… and go out… live a little… kill a little… love a little… breath a little.
Incerc din greu sa ma ridic, dar picioarele nu ma asculta… nu ma ajuta deloc. Corpul geme, parca sunt intr-un balon… nu am stabilitate si ma rog ca azi sa nu bata vantul prea tare.
Astazi ma simt ca-ntr-o excursie in care am vrut sa ajung de foarte multa vreme, am strans bani, energie, iubire, pofta de viata… si odata ajuns acolo… tot entuziasmul meu a disparut, dezamagirea e la ordinea zilei, totul e altfel… decat imi imaginam.
Astfel, de astazi nu mai visez, nu imi mai fac planuri maretze, ca sigur se gaseste cineva sa imi futa una sa ma trezeasca, sa ma trimita la dracu.
Acum nu ramane, decat sa ma gandesc unde pot sa ma intorc. Ce optiuni am? Dintr-o oarecare excursie stii ca te poti intoarce oricand acasa, pina si din lagarele naziste mai aveai sanse sa scapi… dar din viata… unde dracu poti sa te mai intorci…?

04.02.2008

2 comentarii:

Smaranda spunea...

poate la partea cu paharul plin chiar daca-i apa plata..?..nush..ziceam si eu

Calyn spunea...

Da... cred ca inteleg ce vrei sa spui, dar incerc sa nu ma multumesc cu putinul... asa... din putinul care mi-l permit si eu. Adica, in loc sa ma racoresc cu un pahar cu apa, prefer sa ma imbat cu Absint, cateodata, daca intelegi ce vreau sa spun. Partea aia seaca, dar plina e intrarea mea in mediocritate, e acceptarea unui iad personal doar pentru ca are o iesire spre rai. Prefer sa imi para rau ca am facut CEVA...decat sa regret ca nu am facut-o. Vreau mai mult!... ce altceva sa mai vrei cand te scufunzi?