Azi nu se mai rasfoieste, asadar azi am scrolluit cateva pagini, adica cateava www-uri in cautare de ceva care sa imi capteze atentia, sa ma zdruncine nitel. Politica, vorbe goale, bote, criza, fmi, frauda, iri, gigi, viol, scumpiri, fumuri etc. Ce dracu e rahatul asta?
Am uitat cum a fost anul trecut pe vremea asta si oricum este irelevant, dar gandesc, imi amintesc, compar, cantaresc cuvinte dizolvate ieri… ieri… ieri… si astazi… maine va fi tot acum.
Ne oprim inainte sa pornim. Suntem intr-o continua competitie cu lumea si cu noi insine, iar lumea este in competitie cu noi si noi intre noi si voi intre voi si… oi intre noi… voi.
Ratacim gandind si murim traind. Ploaia nu a fost niciodata in conflict cu pamantul, doar cu ignoranta omului. Asta doar asa, ca fapt divers.
Ucidem in cautarea nemuririi. Urmarim umbre si ne cacam pe noi de frica cand ele ne urmaresc pe noi. Ne place la nebunie acest joc. Viata pentru noi este echlibristica iar eu as vrea sa fiu cel care face firul sa plesneasca sub talpile noastre.
Nu inchideti ochii.
Trebuie sa vedem tot.
4 comentarii:
si daca nu vreau sa vad tot?
Asta e problema. Nimeni nu prea vrea. Poate de asta nu se schimba nimic. Ratacim legati la ochi, adunan povara experientelor trecute si prevenim viitoarele conflicte. Suntem coplesiti de multe rahaturi din jurul nostru si devenim confuzi si acceptam rezolvari de mana a doua sau inchidem ochii si ne dorim sa vina dracului cat mai repede ziua de maine. Astfel irosim foarte multi de "ACUM". Las' ca vedem maine... cam asta este iesirea in caz de urgenta, nu? :)
si totusi. johnny ne-a vazut. asta e un moment care trebuie pastrat. pentru ca am fost prezenti. pentru ca a fost cald si omenos. pentru ca la final doar asta conteaza.
Da, momentul ala mi-a incalzit pentru cateva clipe inima. Ii multumesc lui Johnny pentru acel simplu "buna seara" si pentru ca pastreaza acea omenie rar intalnita la artistii mai tineri. In acel "buna seara" a am simtit un fel de recunostinta pentru toti cei care il apreciaza, chiar si pentru noi doi :) Un OM... cum multi au uitat sa fie. Asta e Johnny Raducanu care m-a salutat la iesirea de pe scena.
Trimiteți un comentariu