i guess not

Libertate resuscitata si dreptul de a le stinge lumina

2011-11-09T13:37:00.000-08:00

Nu pentru ca e la moda sau din spirit de turma, dar cand vad asa ceva ramane sa ma intreb nu de ce... dar de ce INCA?

Drepturi fundamentale ale omului calcate in picioare tocmai de cei care ar trebui sa le apere si sa aplice acolo unde lipsesc, drepturi pentru care nici nu ar fi trebui sa luptam.

Unde dracu e umanitatea noastra? Sau si pentru asta trebuie sa mai moara cativa oameni?

Cand omul isi striga dreptul, autoritatea (cel platit pe banii acelui om) ar trebui sa plece urechea si sa asculte, asta in primul rand si inainte de orice -PUNCT-

Rosia Montana nu este de vanzare! Oamenii nu au pret!

Iar voi cei care vindeti pamantul de sub picioarele copiilor vostri cat credeti ca valorati in fata oamenilor de la Rosia Montana pe care ii vindeti la promotie celor de la Gold Corporation?

Alo! Nu se aude pina acolo sus?

Protestul Occupy Conti, Cluj-Napoca, 07.11.2011

Interventie abuziva a Jandarmeriei la flashmobul pentru Rosia Montana din fata TVR, 08.11.2011

...deocamdata...

Am ajuns de unde am plecat

2011-11-03T03:51:00.000-07:00

Istoria nu ne-a invatat nimic pentru ca nu poate. Prezent este o dovada clara in acest sens. Liberatea nu a fost castigata niciodata in lupte iar independenta este bariera care ne aduce unul impotriva celuilalt. Cand a doua se confunda si devine mai importanta decat prima atunci ia nastere o forma primara a ideii de "nationalism" si de aici ura unul fata de celalalt. Pina cand o sa perpetuam erorile predecesorilor?

Radio & Juliet

2011-09-19T07:21:00.000-07:00

Fiecare miscare o descrie pe urmatoarea si fiecare sunet infloreste si se ofileste la comanda ta. Tu esti tacerea care va veni si totul din nimicul tot.

Muzica: Radiohead
Coregrafie: Edward Clug

Everything in its right place...

2011-07-17T09:03:00.000-07:00

L-am gasit prafuit undeva intr-un colt de youtube si cred ca merita mai multa atentie.

... si a fost TIFF 2011

2011-06-15T15:03:00.000-07:00

Au trecut trei zile de cand m-am intors de la TIFF, un adevarat festin cinematografic. Organizare de nota 10 si filme bune cu nemiluita. Cateodata mi-as fi dorit sa fiu in trei cinematografe in acelasi timp, daca ar fi fost posibil. Totusi, in ultimele doua zile ale festivalului, lipsa oboseala si-a spus cuvantul. Ce e mult e mult, dar abia astept editia de anul viitor. Sper sa fie totul bine, sa ma ia veverita cu ea si anul viitor :)

Mai jos aveti cateva recomandari din cele 17 filme pe care am reusit sa le vad in 6 zile. Sunt convins ca am ratat multe filme bune, dar este imposibil sa le vezi pe toate.

1. I SAW THE DEVIL (Coorea de Sud, 2010) Descarca filmul AICI

De departe este filmul meu preferat. Un thriller absolut captivant din minutul 1 pina in minutul 141. Unul dintre cele mai bune din acest gen... EVER. Nu stiu ce sa mai zic despre el, doar ca trebuie sa il vezi ca sa crezi :)

2. OXYGEN (Belgia, 2010) Descarca filmul AICI

Cu fibroza chistica nu te joci… sau poate ca da. O poveste despre cum poti sa te indragostesti de viata printre paturi de spital. A crezut ca nu mai are nimic de pierdut dar s-a inselat. A renuntat la viata dar viata nu a renuntat la el.

3. SIN RETORNO (Argentina, Spania, 2010) (Castigator al trofeului Transilvania pentru cel mai bun film)

Remuscarile si constiinta incarcata trebuie infruntate direct si intelese, nu ascunse. Un om nevinovat a facut inchisoare pentru crima lui, iar acum s-a intors sa il puna fata in fata cu tatal celui pe care l-a ucis dintr-un moment de neatentie.

Alte filme care nu ar trebui sa le ratezi:

RABBIT HOLE (Nicole Kidman face un rol pe masura celui din DOGVILLE) Descarca filmul AICI

INNOCENT SATURDAY (Un film cat o supradoza de adrenalina... despre catastrofa nucleara de la Cernobil) Scuze, nu am gasit un trailer in limba engleza.

THE FLOOD (Trebuie sa faci cumva sa il vezi MUSAI!!!)

SHE MONKEYS (Ea este doar o fetita care vrea sa fie femeie cat mai repede si pentru asta face tot ce poate)

ANO BISIESTO (O jurnalista, suferinta, un calendar, mult sex... si merita vazut) Descarca filmul AICI

PRINCIPII DE VIATA (Un film romanesc de rasu' plansului... si pe care trebuie sa il vezi)

LA VIDA UTIL (Asta imi aminteste ca nu demult au desfintat cinematograful ARTA pentru simplu fapt ca nu e profitabil. Ingropa-v-ati in bani!)

Spor la cautari si ENJOY!

Noa binie uite... era sa uit de intalnirea cu MO, F.O.C.A. si cei 4 oameni din spatele celor doi bestiali roboti. VEZI AICI ce s-a intamplat p'acolo

'mnezoooooo

2011-03-06T01:41:00.000-08:00

Mai jos aveti un exemplu cat se poate de concludent care sustine deviza "Crede si NU cerceta"

Poate chiar nu este de ras, totusi acesti oameni chiar cred fara sa se intrebe cu adevarat "in cine?" si "de ce?".

Cand esti legat la ochi este mai usor sa asculti vocea care te ghideaza decat sa pasesti liber.

“LUMEA”

2011-02-18T03:15:00.000-08:00

Care dreptate dom’le? Crezi ca aia stiu ce se intampla aici? Crezi ca ii doare undeva de noi? Pe dracu! Rahat cu garnitura optimista. Atat.

Traim si “sapam” tunele ca niste cartite neobosite. Din cand in cand mai iesim la suprafata, doar sa vedem pe unde am ajuns, cat de departe. Cat de atenti suntem sa nu deraiem si cateodata intram in panica, iar intunericul a pus stapanire si pe mintea noastra. Nu, nu asa. Lumina exista pretutindeni, doar ca noi avem jaluzele. Prea multa lumina strica. Mintea dicteaza, ochiul executa. Ce bine ca nu e invers. Dar totusi…

Cica ne plangem de mila. Oare unde am auzit asta? Ah da… era unu care incerca sa ne “arunce in aer” si sa ne lase sa cadem care pe unde putem. Cum “sa ne arunce in aer”, ai inebunit? Uite asa… pur si simplu. Sa nu mai avem perna sub fund si cuvinte pe post de cuier, sa ne agatam mintea de ele, nici luminite colorate sa ne proptim privirea si sa ne pierdem pentru un timp acolo.

No escape! Asta e ideea.

Noa, ce facem acum?

Nu ma intreba. Raspunde tu, pentru tine, nu pentru mine. Acum, peste un minut, peste o ora, maine...

Pentru jumatatea mea intreaga

2010-12-26T14:04:00.000-08:00

Respir cu jumatate de gura
Si scriu cu jumatate de mana.

Afara, lumina inca lupta pentru jumatatea ei.
Inauntru, singuratea isi scoate jumatatea pe pervaz.

Aud fosnetul unui zambet sters
si pasii care tremura deasupra mea, departe.
In noaptea care atarna-n cui de ziua,
toate-s jumatati
si toti, intregi,
ca-n moarte.

Aici, unde cuvintele nu se mai leaga

2010-12-20T09:30:00.000-08:00

Hai sa tropaim in soapta si hai sa radem de data asta!

2010-11-21T03:39:00.001-08:00

Ma intrebam azi, asa intr-o doara, cat de daunatoare sanatatii este lipsa unui ras sanatos, din cand in cand. Ma gandeam daca nu cumva suntem din ce in ce mai sobrii, cu fetele inghetate intr-o seriozitate canceroasa. Intreaga vitalitate a sufletului este intr-un real pericol, iar salvarea pare departe.

Cristina simte ca ar fi renascut bucuria vietii in ea…

Mama spune cu un zambet victorios, ca de copil venit de pe terenul de joaca, “m-am spovediiit…” si parca a uitat sa incheie cu un… trala la.

Eu nu spun nimic.

Gandind fiecare pas si cantarind fiecare vorba, avem impresia ca in felul acesta devenim mai buni sau cel putin nu ne facem de rusine. Frica de a fi mici, ignorati, singuri… aceastea sunt horrorshow-urile vietilor noastre.

De fiecare data cand autoritatea contravine conceptiilor noastre, ne transformam instantaneu in adevarati supermeni ai unui sistem bolnav. Parca toti detinem solutia salvatoare sub limba (ca pe o fiola cu otrava) si o scuipam spre fiecare nenorocit care nu poate sa inteleaga.

Ne trezim in fiecare dimineata fragmentati, atarnati si tot timpul in cautarea zilei de maine. Ca niste carpe de sters prezentul de praful zilei de ieri… doar atat.

Fantasmam, visam, planuim, vedem totul cum ar trebui sa fie si niciodata cum este.

“Prea pesimist, dom’le, mult prea pesimist”… mai aud cateodata vocea apocaliptico-dojenitoare a celor ce au ratacit candva pe aici.

Hai sa tropaim in soapta... hai sa radem de data asta... si hai sa privim fara sa masuram, sa comparam sau sa etichetam. Hai sa facem ASTAZI altfel.

Shhh... just listen

2010-10-31T07:37:00.000-07:00

Cat de superficial este sunetul fara culoare si cat de revitalizanta este o zi cu tine. Acoperim cu frunze imbatranite amintirea stearpa, cu toate jucariile si parfumul ei. Deschide-te... paseste... asculta...

Si inca nu am inceput

2010-10-08T16:02:00.000-07:00

Azi nu se mai rasfoieste, asadar azi am scrolluit cateva pagini, adica cateava www-uri in cautare de ceva care sa imi capteze atentia, sa ma zdruncine nitel. Politica, vorbe goale, bote, criza, fmi, frauda, iri, gigi, viol, scumpiri, fumuri etc. Ce dracu e rahatul asta?

Am uitat cum a fost anul trecut pe vremea asta si oricum este irelevant, dar gandesc, imi amintesc, compar, cantaresc cuvinte dizolvate ieri… ieri… ieri… si astazi… maine va fi tot acum.

Ne oprim inainte sa pornim. Suntem intr-o continua competitie cu lumea si cu noi insine, iar lumea este in competitie cu noi si noi intre noi si voi intre voi si… oi intre noi… voi.

Ratacim gandind si murim traind. Ploaia nu a fost niciodata in conflict cu pamantul, doar cu ignoranta omului. Asta doar asa, ca fapt divers.

Ucidem in cautarea nemuririi. Urmarim umbre si ne cacam pe noi de frica cand ele ne urmaresc pe noi. Ne place la nebunie acest joc. Viata pentru noi este echlibristica iar eu as vrea sa fiu cel care face firul sa plesneasca sub talpile noastre.

Nu inchideti ochii.

Trebuie sa vedem tot.

Are you listening that way?

2010-07-06T05:58:00.000-07:00

Trei lucruri bune... si un primar de Bucuresti

2010-07-04T11:29:00.000-07:00

Un amic m-a abordat, saptamana trecuta, pentru a-mi spune cat de tare l-a amuzat intrebarea mea retorica “Dar chiar nimeni?”, din textul "In sala cu 299 de scaune libere". Oricat de placut surprins am fost atunci de remarca lui, astazi amicul meu nu se va mai amuza atat de copios… din pacate. Se vede treaba ca a mers vorba'n sat si a mai auzit cineva de cinematograful Arta.

FUTU-VA MUMA-N CUR... A VENIT FILMU'N SAT, BA!!

ORA 14.20
Cu elan si impins de lene am decis sa recidivez la cinema Arta unde a rulat pelicula “Caravana cinematografica”, o comedie neagra romaneasca despre propaganda comunista si taranul roman (cu umorul lui specific si inconfundabil), care tot ce vroia era sa fie lasat in pace. Satenii stiau oricum regulile si principiile partidului si urau din rarunchi sa vada pe cineva venind sa perturbe armonia din lumea lor mica. Rand pe rand isi fac aparitia in film tot felul de personaje carora este imposibil sa nu le gasesti un loc bine stabilit in societatea noastra de astazi. Asa o fi fost… n-am trait vremurile alea sa vad, dar bag sama, nu e mare diferenta in ziua de azi. Oricum, din film se desprind doua idei foarte clare:

1. Exista doua categorii de oameni: cei care SUNT de partea partidului si cei care VOR FI de partea partidului.
2. Daca tovarasu' Tavi vrea... apoi n-are rost sa iti feresti curu'.

Dar nu ti-am spus marea minune si stiu ca esti curios. De aceasta data, in sala de asteptare a cinematografului mai era un batranel simpatic, gen Mos Craciun doar cu barba si parul albe, dar fara costum si reni. Omul a fost foarte bucuros si mi-a multumit pentru ca am venit, altfel nu rula filmul doar pentru el. I-am raspuns: Imi pare bine ca sunt pe cale sa fac astazi trei lucruri bune: 1: Am facut un om bucuros (Ma simt atat de bine cand fac pe cineva sa zambeasca astfel), 2: Vizionez un film bun la cinematograf, intr-o companie cat se poate de selecta, si 3: Dupa film merg la terenurile de tenis sa vad finala turneului Arad Challanger.

UN COMUNIST ADEVARAT NU RENUNTA NICIODATA

In sala de cinema il auzeam pe batranel cum intrase in actiunea filmului si conversa cu personajele. Se tot lua de cei doi oameni ai partidului care venisera sa propovaduiasca comunismul intr-un sat uitat de lume... dar nu si de "Regiune". Il tot facea “mula’ si “dobitoc” pe tovarasu’ Tavi care era un tip foarte timid si complexat cand venea vorba de femei, dar un devotat om al partidului. Tovarasul, exasperat de atitudinea delasatoare a satenilor a decis sa plece cat mai repede din acel sat cu tot cu filmul, caravana si soferul ei. Dar pentru ca era mult prea prea sec sa se termine asa filmul, a venit viitura si a luat unicul pod care despartea satul de restul lumii. Iar ca sa fie totul complet, a aparut bibliotecara satului in peisaj, o tanara absolventa a institutului pedagogic de la Blaj care a dat viata de oras pe cea de la sat. De aici se schimba toata treaba. De cum a vazut-o pe tanti Corina, nenea Tavi a cam uitat scopul pentru care a batut tot acest drum si a decis sa nu-si mai bata capul cautand o cale de iesire din sat... cel putin pentru o perioada. Fa rost de film! Vor fi exact 100 de minute pe care 100% nu le vei regreta.

FINALA FRANCEZA LA ARAD

ORA 17
La terenurile de tenis am vazut un meci frumos intre doi francezi, David Guez (28 de ani, favoritul numarul 1) si surpriza placuta a turneului, Benoit Paire (21 de ani). Guez si-a adjudecat cupa in trei seturi 6-3, 1-6, 6-3. E foarte placut sa vezi astfel de evenimente sportive in Arad.

Benoit Paire (S) si David Guez (D)

Din pacate, faza zilei la terenurile de tenis, nu a fost legata de vre-un schimb de mingi spectaculos sau de vreo lovitura frumoasa, ci de gafa de la decernarea premiilor, unde Gheorghe Falca a fost prezentat, de organizatori "primarul municipiului Bucuresti".

Si uite asa indiferent de natura evenimentului, tot Falca a iesit in evidenta. Ca sa vezi...

In sala cu 299 de scaune libere

2010-03-21T12:10:00.000-07:00

Dar chiar nimeni? Impreuna cu aceasta intrebare am intrat sambata, 20 martie 2010, in sala cinematografului Arta din Arad. Da, filmul documentar "Capitalism: A Love Story" a rulat la fel ca si pentru 300 de oameni.

Dar sa incep cu inceputul. Nu am mai calcat pragul unui cinematograf din Arad de cel putin un an. Ca argumente as putea enumera: lipsa de timp, comoditatea si dezinteresul crescand de socializare. Dupa o zi de munca nu prea imi mai vine sa merg in oras. Este mai mult usor sa iau filme de pe net si sa le vizionez din confortul fotoliului. Sunt convins ca multi oameni ar fi de acord cu mine, desi aceasta directie este fundamental grestita.

Dupa lacomie, lenea este pacatul cel mai raspandit de pe fata Pamantului. Multumita Internetului si evolutie tehnologiei, totul tinde sa reduca omul la un manechin pus in vitrina, caruia lumea de afara ii devine tot mai indescifrabila, inaccesibila si tot mai dezgustatoare. Educatia maselor este facuta sub diferite amenintari si conditionari de catre dictatorii deghizati in profeti ai dreptatii.

Oamenii mor zilnic din milioane de cauze dar tot nu exista suficienta hrana pentru toti cei ramasi… si nu suntem decat la inceputurile Marii Infometari. Aici este paradoxul. Tocmai succesele pe plan medical a milioanelor de carcetatori din toata lumea care cauta si gasesc tratamente pentru a eradica toate maladiile, ne duc cu pasi mari spre suprapopulare si astfel spre neasjunsuri si nevoia de a cauta substitute cat mai iefitne si accesibile pentru toate nevoile omului. Oricat de greu ne este sa credem, Pamantul are si el un numar limitat de locuri, iar natura are si ea o limita de suportabilitate. De cativa ani, putem observa cam de ce este instare natura daca o ignori cu desavarsire.

Pe de alta parte, dreptul la viata a inceput sa afecteze insasi calitatea vietii si a hranei. Calitatea mancarii viitorului nu va fi cu mult inferioara lăturilor pentru porci. Cantitate, NU calitate. De exemplu, tinem milioane de criminali in inchisori, timp de zeci de ani, si ii hranim din munca noastra, iar alte milioane de copii din lumea intreaga mor de foame pentru ca nu isi permit o bucata de paine. Si atunci te intrebi… unde e dreptul la viata? Are un criminal dreptul la hrana in detrimentul unui copil nascut fara voia lui intr-o zona a globului unde domneste saracia? Oricat de ciudat suna, nu cred ca vreti sa ajungem sa ne omoram pentru o bucata de paine, in timp ce 10 oameni de pe Terra se intrec in investitii in scuturi anti-racheta si alte masuri de siguranta nationala. Pina la urma, ramane sa jucam in acesasta mega productie cinematografica, pina cineva se va desmeticii si va pune in scena o productie cu un buget mic, dar care sa ne spuna ceea ce avem nevoie sa auzim, nu ceea ce vor ei.

Poate va intrebati ce legatura are prezenta mea solitara in acel cinematograful cu dreptul la viata. Inainte sa va intrebati… ganditi-va pentru cateva minute la acei copii nevinovati din Afganistan care sunt nevoiti sa traiasca ora de ora sub teroarea unui razboi pornit, promovat si intretinut de cel mai democratic sistem din lume. Ganditi-va ce n-ar da acei copii sa petreaca doua ore din viata lor intr-un astfel de loc ferit de teama urmatorului raid aerian…

Eu am platit 7 lei pentru acele doua ore, alti oameni si-ar da o mana pentru mai putin.

Terra Mall - Cumperi si te lasi cumparat

2010-03-18T11:07:00.000-07:00

"O, Minunata Lume Noua, care cuprinde atatea fapturi alese"
Aldous Huxley

Sunteti o masa gelatinoasa si o sa muriti. Cu bani sau fara, de succes sau niste ratati, frumosi sau urati, talentati sau nu, TOTI faceti parte din aceasi turma. Sunteti doar jucariile preferate (pentru o scurta perioada) ale timpului. Nimic mai mult.

Ne futem in draci, de parca maine vine apocalipsa, bagam in noi mancare second hand (ca n-avem timp de gatit si rahaturi din astea), ne prezentam drepti in fata sefului si ne intoarcem in leaganul cu patru pereti viu colorati.

Viata ca un imprumut rambursabil

Comentam si analizam parerile si spusele unor dobitoci care apar la tv, de parca suntem toti frati cu Aristotel sau Ghandi. Nu ne place sa nu avem dreptate. Trebuie sa barfim sau mai frumos spus: sa impartasim pareri si opinii. Ne plac povestile cu happy ending si sa evadam in lumi senzoriale create de marii regizori mondiali, pentru confortul nostru psihic. Astfel ne simtim eliberati de toate umilintele la care ne supun sefii, colegii de scoala sau tanti de la ghiseu care nu intelege ca ma grabesc sa imi scot copilul de la gradinita si nu am timp de pierdut la coada doar pentru ca ea are chef sa ii expuna, la telefon, colegei de servici (la trei scaune distanta de ea) noua reteta pentru slabit pe care a descoperit-o intr-o revista de duzina, cumparata de la chioscul din spatele blocului.

Ne imprumutam ca sa supravietuim. Cumparam in nestiire tot ce se poate indiferent de avantajele achizitiei. Cumparam pentru ca sa fim in rand cu lumea, ca sa ne adaptam la un stil de viata dictat de o revista sau reclama care ne spune ca suntem naspa daca nu avem produsul lor.

Te uiti la televizor mai mult de plictiseala si din lipsa de imaginatie. Stai cu ochii lipiti de ecran si il asculti pe doctorul psiholog care iti explica (cu argumente) de doua ore, ca televizorul te tampeste... si inca nu l-ai oprit.

Consumam si ne consumam

Ai dulapul plin cu haine, dar frigiderul gol. Ai ultimul model Mercedes, parcat in balta din fata blocului, dar mergi cu tramvaiul la servici. Ai 1000 de programe la tv, dar nu mai sti cand ai citit ultima carte. Ai cont pe mess si facebook, dar nu ai un prieten pe care sa il suni in weekend sa iesi la o bere. Ai acces la toate siturile XXX din lume, dar nu ai mai simtit de mult caldura coapselor unei femei. Ai un presedinte, dar nu ai un conducator. Nu avem bani de mancare dar ne fute grija sigurantei nationale si a scutului antiracheta. Suntem obositi si adormim tarziu cu telecomanda in mana, pierduti undeva intre marsul Noii Drepte Maghiare si lacrimile Anei Lesko, dupa ce a realizat pentru a mia oara ca toti barbatii sunt niste porci.

Aveti o viata primita gratis, la lichidare de stoc.

Ce mai vreti?

Furtuna care va veni

2009-09-19T13:22:00.000-07:00

Te crezi cel mai nepastuit. Deschizi gura doar ca sa respiri si sa iti deplangi nefericirea de a nu avea un sanctuar unde sa te refugiezi pe timp de futuna. Stai inchis si iti doresti sa zbori. Plangi si iti doresti sa razi. Mori si iti doresti sa traiesti. Genunchii iti cedeaza la cea mai domoala adiere de vant. Inima se chirceste ca o baba sub povara anilor. Esti un gandac care fugi de talpile ce vin sa te striveasca. Stai cu frica inevitabilului si asta e tot ce te preocupa. Te uiti pe cer si il implori pe Dumnezeu sa te ocroteasca in timp ce simti cum iti trozneste carapacea. Atat a fost. Ai fost brav, gandacel. Eh, asta e ce pastele masii sa faci? Maine e alta zi pe care poate o sa o mai apuci. Inchide ochii si mars in gatu' matii la culcare. Nu iti mai irosi viata traind. MORI, GANGANIE! Diminetile nu sunt facute pentru tine. Pentru tine rasaritul e aceasi treaba cu apusul. Soarele e pentru fluturi, scarnavie!
Parintii tai sunt bieti actori. Vin linga tine atunci cand ai nevoie de ei si ii lasi de izbeliste cand vrei tu. Actori de inchiriat. Te folosesti de ei, ii deplangi, ii uiti... apoi reiei ciclul din postura ingrata de... parinte. Asemenea marilor actori, ajungem sa ii apreciem mai mult si sa le recunoastem adevarata valoare sacra abia cand ti se face dor zambetul lor cald si cu lacrimi in ochi pui mana pe albumul cu poze. Atunci ii strigi si ei nu iti mai raspund. Atunci de abia simti ca ai murit. Gandacule, nici o talpa nu e prea grea cand ii ai linga tine.
Apoi descoperi sursa vietii, dragostea. Ce cuvant uzat... si totusi ce arma puternica. Nu sti ce vorbesc acum, doar banuiesti. E cea mai puternica arma pe care o poate detine omul. Unii mor ucisi de ea, pentru ca nu stiu sa o foloseasca, doar se folosesc de ea. E pretentioasa, dar te salveaza din cele mai grele incercari. Invata cum sa o ocrotesti, cand sa o folosesti si cand sa te lasi folostit de ea. Ia aminte, ganganie, nimic in viata asta nu iti este dat pentru totdeauna si nimeni nu iti este dator cu ceva. NIMENI SI NIMIC! Esti aici sa lasi ceva in urma ta, sa nu doar sa te pui in banca si apoi sa astepti sa se sune de iesire.
Invata sa calci apasat, nu cu frica, gandacel! . Acum inchide fereastra. Incepe furtuna.

Cu stomacul intors si buzunarele goale

2009-09-18T07:02:00.000-07:00

Ce sperante mai poti sa ai intr-un viitor mai bun in tara asta uitata de lume si pradata de toate lighioanele care sug si ultima vlaga din ea?
Ce pretentii poti sa ai de la generatiile care acum se formeaza intr-un invatamant facut praf si pulbere?
Sa ne mai mire atitudinea italienilor cand ne fac pe toti tigani? De exemplu voi cum ati reactiona daca v-ati trezi peste noapte linga blocul vostru cu o haita de nespalati, veniti cu mic cu mare (10 familii fiecare cu 8 membrii), cazuti parca din evul mediu? Indivizi care vin cu pretentia ca cineva e obligat sa le suporte nesimtirea, incultura, impertinenta si apucaturile de stapanatorii lumii, pe motiv ca sunt cetateni europeni.
Ce, doamne iarta-ma, mai poti sa speri cand vezi oameni pusi (NU neaparat alesi) la carma tarii care nu fac absolut nimic in afara de sa se certe, sa dezbata si sa promita?
Mi se intoarce stomacul cand ii vad pe la tv. Futa-va Stalin de incompetenti, apoi eu va platesc sa imi faceti mie spactacol pe la talk-showuri si sa le cresteti alora audientele, sau va platesc cu speranta ca cineva o sa se gandeasca si la binele meu? Va bateti joc de tara asta, sistematic, de 20 de ani. Ati adus-o la sapa, ingropata in datorii. Unde e mana aia de fier care sa faca ordine in haosul asta? Unde e omul care sa aduca prosperitate acestei tari pline de resurse si potential din toate punctele de vedere?
Da, vin alegerile peste doua luni. Cine oare mai este suficient de naiv incat zica din nou "Eh lasa ca asta o fi mai bun"? Sa mearga Satana sa va mai voteze! Absolut nici unu nu sunteti capabil sa schimbati ceva in bine in tara asta. Asadar, imi e jena de toata clasa politica. Nimic nu poate sa compenseze dezamagirea fata de faptul ca nu vad o speranta in vre-un candidat la presedintia Romaniei. Ati facut un popor intreg sa se simta strain in propria tara, oamenii nimanui, exploatati si apoi ignorati cu desavarsire.
Asa sa va ajute Dumnezeu si tot EL sa va ierte. Din partea mea sa crapati toti!

Cometa NIN a lovit Peninsula

2009-08-14T07:50:00.000-07:00

Un adevarat festin muzical, asta am trait alaturi de iubirea mea mica, in a doua noapte... si singura, din cele trei, care a contat pentru mine, dpdv al trupelor ce au urcat pe scena. Tot ce ascultasem de la NIN pina atunci a fost piesa Closer care este una din piesele noastre preferate si care, in ciuda asteptarilor si planurilor noastre, nu au cantat-o, nemernicii :(
Nine Inch Nails in Romania... un concert de la care nu stiam la ce sa ma astept, dar s-a dovedit un adevarat spectacol, un eveniment de povestit nepotilor, doua ore de muzica LIVE care m-au facut sa il apreciez pe Trent, nu doar pentru ca l-a inventat pe Marilyn Manson (un tip promitator, destept si talentat, care din cauza drogurilor, alcoalelor si a faptului ca a fost "scapat" intentionat din brate de Trent, a ajuns un vai de el), ci pentru ca OMU e capabil sa creeze un sound unic si cu ajutorul acestuia, stari pe care nici un alt artist nu poate sa ti le ofere.

Tin minte si recunosc, in urma cu 5-6 ani, nu ii intelegeam muzica. Era prea complicata pentru mine. Manson imi era mult mai accesibil. Acum, cand am ascultat toata discografia NIN si am citit cate ceva despre evolutia trupei... observ ca sunt prea putini artisti care si-au mentinut matrita de la care au pornit in urma cu zeci de ani si au reusit sa evolueze constant, sa isi incante fani cu fiecare aparitie discografica sau prestatie LIVE si sa nu faca nici un compromis pentru stilul muzical care i-a consacrat, pentru atitudine, pentru tot.
La Peninsula puteau sa vina numai ei, ca nu simteam lipsa celorlalti si as fi fost fericit ca am ajuns sa ii vad.
Nu mai sunt, de mult, fanul nici unei trupe, dar am o lista cu niste oameni, nu trupe, pe care nu pot sa nu ii admir pentru ce au creat, pentru faptul ca au venit cu ceva nou pentru urechile mele si au reusit sa ma cucereasca. Ultimul venit este Trent Reznor, dar care a venit ca un traznet, pentru ca l-am descoperit doar dupa ce l-am vazut in concert, desi aveam de cativa ani vreo cinci piese NIN in lista mea de winamp.
Tinand cont ca a fost primul si ultimul lor concert pe plaiurile mioritice, cel putin pentru multi ani de aici inainte, satisfactia este si mai mare.
Ascultati doua mostre din cele 22 de piese care m-au dus intr-o lume in care imi place sa evadez de fiecare data cand am ocazia. Enjoy!

PS. Veve, fara tine ar fi fost doar un alt concert. You... and only you can bring me closer to...

Nu mai bateti. Nu e nimeni acasa.

2009-07-10T16:36:00.000-07:00

Nu m-am nascut ca si rod al iubirii dintre doua persoane. M-am nascut din dorinta mamei mele de a avea un copil, preferabil fata... ghinion... n-a fost sa fie, si un sot betiv caruia nu ii pasa ca mama ramane gravida sau nu.
Ma simt ca un perete ramas drept dupa cutremur, scorojit ascuns sub zeci de straturi de culori diferite si alte zeci de afise. Nici dracu nu mai stie din ce material este facut zidul, dar simt ca e foarte invechit. Din cand in cand cineva se mai propteste de mine si plange sau vomita sau in cel mai bun caz rupe cate un afis, iar eu ii multumesc pentru ca pot respira mai usor.
Vreau o renovare generala. Vreau sa simt caldura direct pe piele si o furtuna puternica sa ma spele de toate rahaturile depuse pe mine in toti acesti ani.
Mai demult vroiam sa fiu o camera, dar m-am multumit cu o usa. O usa prin care e placut sa iesi si prea putini au intrat.
"Macar lasati dracului usa deschisa, nu ma mai chinuiti"... strigam din rasputeri. Nimeni nu a incercat sa asculte ce spun si ii inteleg, pina cand...
Acum 11 luni si patru zile tin minte ca am simtit pentru prima data, cu adevarat, pe cineva care a batut inainte sa intre, iar ea s-a deschis la prima atingere si de atunci am decis sa renunt la usa si sa imi doresc un geam pentru cei curiosi. Nimeni sa nu mai paseasca dincolo, nimeni sa intre si nimeni sa iasa.
Sa vedeti ce e dincolo, dar sa nu puteti trece. M-am saturat de voi, ignorantilor, invidiosilor, mortilor.

Toti promitem...

2009-04-01T13:08:00.000-07:00

Tata mi-a promis cand avem cinci ani ca imi cumpara jocul de LEGO mult dorit, dar a uitat sau s-a luat cu prietenii si femeile lui... ce sa zic... bine ca s-a distrat macar. Pe cand si-a amintit ma jucam cu literele pe foaie. Seful imi promite ca imi mareste salariul de doi ani, sefului i-a promis iubita ca il asteapta pina termina lucrul, sa mearga impreuna acasa, dar a plecat inainte pentru ca a intervenit ceva important. Fotograful nostru a promis ca merge sa faca poze sambata seara in Space ca vine un DJ super bun si va fi party pe cinste, dar cu o ora inainte sa plece si-a amintit ca erau descarcati acumulatorii si nu are incarcator... si pina face rost de unul se duce dracului lumea acasa. Vecina i-a promis mamei mele ca ii duce inapoi, maine, kilogramul de zahar pe care l-a imprumutat, dar dupa cum o cunosc, o sa beau ceaiul fara zahar vreo saptamana... lejer. Eu am promis ca ca nu mai las sa treaca o zi fara sa scriu ceva, dar creierul meu refuza categoric sa dea ordin degetelor doar de dragul de fi eu impacat cu gandul ca nu a trecut o zi fara sa pun cateva cuvinte pe hartie.
Dumnezeu promite ca ne trimite in Iad, unde o sa ardem, o sa ne sufocam si o sa suferim pentru eternitate daca nu respectam regulile impuse de El, DAR... ne iubeste ca pe propriul fiu. O mentalitate cam fascista... nu crezi? Subiectul "religie" ma scarbeste mai mult pe zi ce trece si stiu de ce... pentru ca mama, daca ar fi dupa ea, ar transforma apartamentul asta in biserica... si asta ma seaca.
Ultima promisiune a mea a fost una cat se poate de usor de realizat... mi-am promis ca nu o sa imi mai promit niciodata ceva... de azi inainte. O sa fac ce pot si cum pot mai bine. O sa multumesc Soarelui in fiecare dimineata pentru ca imi da lumina, chiar si de dincolo de nori... nu sunt atat de pretentios...
... dar nimic nu e promitator.
Nimic din ziua de azi nu imi promite ca maine va fi mai bine, nimic nu se schimba in viata mea daca astept sa se schimbe. Nici o rugaciune nu isi are rostul daca dupa ce o spui te culci pe o ureche asteptand minunea. Oricata dragoste, speranta si ambitie iti sadesti in suflet, toate vin insotite de gemenii lor.. ura, dezamagirea, descurajarea. Oricat de mult incerci sa faci porcul sa latre... tot nu o sa fugareasca pisica. Promit sa inchei aici, dar...

Just another miracle we take for granted

2009-02-03T14:48:00.000-08:00

"No eternal reward will forgive us now for wasting the dawn", James Douglas Morrison

Ne culcam doar ca sa avem un motiv sa ne trezim. Somnul nu mai este o stare de relaxarea a tuturor muschilor corpului, a creierului si a ochilor ci e o stare de semi-somnolenta perpetuata in care nu te odihnesti ci faci risipa de timp. Sau, in cel mai rau caz, un mecanism prin care incerci sa evadezi din realitate pentru cateva ore, un timp de ragaz. Nu cred ca stim sa apreciem cu adevarat TREZIREA... cel putin o vedem ca pe ceva ce ne este dat, ceva meritat. Aceasta atitudine este cat se poate de distructiva. Luam ca pe ceva DAT ceea ce la fel de bine am putea sa nu mai primim ..maine. Te-ai gandit vreodata ca s-ar putea ca maine sa nu mai apuci sa vezi lumina zilei, sa te culci si sa nu te mai trezesti niciodata? Chiar daca te-ai gandit sigur nu ti-ai pus astfel problema. E normal sa deschid ochii dimineata, sa ma ridic din pat si sa ma tarasc pina la baie.
Concepeti un scenariu in care maine dimineata te trezesti si cand deschizi ochii nu vezi nimic decat niste luminite difuze in intuneric si trebuie sa iti continui viata astfel. Sau te trezesti pe la 4 dimineata si nu te mai poti ridica din pat sa mergi sa te pisi, iti simti tot corpul amortit, chiar si buzele cand le deschizi sa strigi dupa cineva. Sau... nu ma mai trezesc niciodata si atunci tot ce scriu aici sunt ultimele mele cuvinte.
Subestimam in fiecare zi, inconstient si mecanizat fiecare dimineata, faptul ca vedem Soarele sau cerul innorat in fata ochilor. Grijile, gandurile, stresul, toate ne sunt piedici in calea minunii de a respira lumina zilei, de a avea in fiecare zi o noua ocazie sa faci ce ti-ai propus ieri si nu ai reusit sau sa continui un plan pe care l-ai inceput mai demult, sau sa spui persoanei iubite ceva ce ieri gaseai greu sa-i spui. Sa zicem ca asta e ultima mea noapte... tu ce ai face cu ultimele ore din viata ta ?

In faliment spiritual

2008-07-24T01:02:00.000-07:00

Traiesc si sunt angajat al SC Lume SRL, in care nu ai voie sa faci unele lucruri, nu pentru ca incalci legea ci pentru ca adevarul brut si complet ramane in unele gaturi obisnuite ca altcineva sa mestece cacatul inainte sa il inghita.
Sunt rezident intr-o lume care ma sufoca, unde muncesti si platesti cu banii altora. Indiferenta si interesul propriu al celor pusi de noi acolo SUS sa raspunda de cei multi ne traseaza calea spre o moarte prematura.
Grija zilei de maine e dusmanul numarul 1 al majoritatii covarsitoare. Dezorientati, frustrati, calcati, exploatati… neglijati complet. Liberate, democratie, promisiuni, fac, dreg, eu schimb totul in mai bine… eu eu eu…gogosi cu gem de Prozac.
Nici nu mai ai puterea sa te intorci spre divinitate, iar rugaciunile tale nu mai spun nimic, doar niste samburi scuipati, care nu au unde sa infloreasca.

Printre fire de praf

2008-07-18T05:22:00.000-07:00

Mi-am sapat blogul asta nenorocit, pentru ce?
Ca sa exteriorizez ce nu pot scuipa sau defeca, dar nu stiam ca si degetele pot fi constipate. Sunt perioade lungi in care nu pot sa leg doua cuvinte desi inauntru trec des si brusc de la o extrema la alta. Imi simt degetele... unghii... oase moarte care asteapta sa fie taiate.
Blog, jurnal, caietel, acelasi tomberon. O alta metoda de a-ti justifica existenta atunci cand prezentul devine doar o extensie scarboasa si nefolositoare.
Timpul e jucaria noastra, manipulata prin alegerile noastre si ale altora pentru noi. De multe ori el ramane plin de praf... uitat intr-o cutie, printre betisoare, vata, cerneala, ace, foi si suvite de par.

N-am cu cine sa votez mah, n-am cu cine...

2008-05-19T01:51:00.000-07:00

Dupa ce, ieri, am vazut terfelita capodopera lui da Vinci, "Cina cea de taina", astazi, poate, Maestrul a creat, de acolo de sus, un scenariu frumos... ca raspuns.
Super slogan de promovare a lu’ nenea Caprar, din ciclul: a series of unfortunate events. Faza tare a avut loc in spatele blocului meu, astfel am avut loc la tribuna oficiala. Pe stradutele foarte inguste si inodate trecuse masina oficiala a partidului, din care un nene abera pentru intreg cartierul, prin portavoce: “votati pissede, noi credem in arad…bla bla…”, iar pe straduta paralela cu blocul meu, trecea maiastra, la pas, jegoasa de vai de soferul ei, masina de la polaris. Sincronizarea a fost perfecta. Vocea aluia s-a stins odata ce polarisu’ a dat coltu'... un mesaj audio-vizual perfect. Traiasca partidu' si liderul lui neinfricat!
Tot cacatul asta electoral nu putea sa fie mai bine exemplificat decat ...astfel.
Dekanystra sa iti crap capu’, sa ma pish pe sutana lu popa si sa moara capra din curtea falcosului!

Regrete, ipocrizie, cafea si o tigara

2008-04-22T01:49:00.000-07:00

De trei saptamani am inceput un adevarat tur de forta, in goana dupa bani. Asadar, nu am timp nici sa respir, doar cand dorm. Dar e bine, am ocupatie. Totusi nu cred ca imi evaluez timpul la valoare lui reala. Cateodata am impresia ca imi vand timpul pe nimic … si astept recompense. Just by saying this… I sound at least stupid… I know.
Anyway… am decis sa incerc, ca pina acum am tot asteptat ca ceva sa se iveasca si… nimic. In tot acest timp am pierdut prieteni, timp pentru mine si multa energie. Trecutul meu se rezuma la niste pagini si imagini care vin sa imi aminteasca ca a fost frumos, dar vorba aia… you can not unscramble a already scrambled egg. What’s done IS DONE!
Imi pare rau pentru multe cuvinte spuse, pentru fapte facute sau nefacute si mai multi imi pare rau pentru ca nu am stiut ce sa fac sa le evit, nici cum sa repar greselile. Am renuntat de ceva vreme sa cred ca omu' invata din greseli. In cel mai bun caz, vorba aia... se dumireşte... asta nu insemna ca nu o sa repete greselile.

Dar azi e o noua zi…

Iubesc vara, cu tot cu ploile ei de scurta durata, ploaie care nu stinge nimic, dar mangaie niste arsuri.
Obsesia cu Noir Desir is still here… e vara mea artificiala, pentru perioadele cand temperatura scade sub 10 grade.
Imi beau cafa de doua ore si trag cu ochiul la vremea de afara. Ma face sa zambesc, sa privesc cu satisfactie aceasta minune mult subestimata. E racoare, vantul imi sufla usor in cafea si printre degete… notele se scurg prin mine… plutesc…
I’m a human being with simple needs si asa o sa fiu… no matter what. Ma bucur pentru lucruri marunte… pentru ca asa vreau eu.
Bag tigara dupa tigara… and I feel good.
Ah da… mi-am amintit ceva ce ma scoate din sarite. Cercul persoanelor pe care le cunosc si care sfideaza culmea ipocriziei si nu numai, s-a marit. Din ce in ce mai multa lume e preocupata de viitorul Pamantului si de stratul de ozon. Ok, asta nu ar fi o problema, atata timp cat nu spui una si faci alta, adica nu procedezi ca popa, sau preaslavesti pacifismul cu degetul pe tragaci. Simplul fapt, CA TRAIESTI, inseamna AUTODISTRUGERE. Uita-te putin in jurul tau si incearca sa ma contrazici.
Am intrat, de mult, intr-un process ireversibil de autodistrugere. Faptul ca il constientizam, acum mai mult decat ieri, nu schimba cu nimic situatia. Asta nu ii face mai putin vinovati pe cei care au contribuit la initierea acestui proces, nici pe noi capabili de a rescrie acest capitol. Si ca incheiere… sunt convins daca te pui sa scri un nou capitol care sa combata acest tragic curs al lucrurilor, o sa il scri la computer… asa ca VIVE LA RESISTANCE!

Noir Desir - Le Vent Nous Portera

2008-03-27T04:00:00.000-07:00

I don't like french, but this one makes me want to learn it. (Je n'aime pas français, mais celui-ci me donne envie d'apprendre.
De fiecare data cand ascult melodia asta, imi revine in minte toata copilaria mea... e un super trip.

Climb, mind, trip, find

2008-03-16T16:15:00.000-07:00

Once there was a little flea
Upon my head he jumped to see
See the hat, smack it down
Bite the rat
Run back to town

"Climb, mind, trip, find
Where are you?
That thing you do...
Bite my toe and chew it too"

Look my way and you will see
Jump this way and set me free
Nobody else can touch you
Swing your tail
i'll catch you

"Climb, mind, trip, find
Where are you?
That thing you do...
Bite my toe and chew it too"

Don't push me
Don't you squash me
Jump my way
Sing to me
Come out and play

"Climb, mind, trip, find
Where are you?
That thing you do...
Bite my toe and chew it too"

Still i'm happy and sincere
When i sleep you are so near
Down the line you sweat and shine
When you're here the world is mine

"Climb, mind, trip, find
Where are you?
That thing you do...
Bite my toe and chew it too"

17.03.2008

O seara mica si doua gambe mirate

2008-02-28T00:33:00.000-08:00

… si am ajuns, in fuga, am dat mana, mi-am aprins o tigara, apoi in jos, pe scari. Ne-a intampinat refuzul, am ajuns cu 5 minute mai devreme, mai aveam timp pentru inca o tigara.
Doua gambe mirate se roaga de mine sa le bag in seama. Sincer, mi se cam rupe de ele, creierul imi e varza, un zgomot infernal mi l-a strapuns. Miroase a iarba, nu e de la mine, sunt sigur…
O chestie mica rupe chitara in timp ce mula de linga incearca sa faca pe Morrison. In fata mea am TRECUTUL, in doua parti perfect… inegale.
Intr-o grota plina de curiosi curajosi, devoratori de timp pierdut, unghii galbene, sclipici pe curea si slituri intredeschise, ... cant, beau si ranjesc prieteneste unor proaspat instrainati de mine, din dreapta o voce mica imi cere o tigara.
Seara a continuat… dar ce a urmat …n-are rost.
Intr-un final am ajuns in fata usii zambind, parca, fericit (nu stiu de ce) si incerand din greu sa nimeresc gaura cheii … apoi… bezna, pina dimineata.

28.02.2008

Strigatul (alta exceptie)

2008-02-28T00:31:00.000-08:00

Doar un strigat lichefiat,
Intre peretii de plumb,
Timpanul scuipa cioburi de sange,
Ochiul inghite coarda plesnita
Corpul vine sa rupa ritmul
DO RE MI-e scarba de voi toti!

12.02.2008

One way ticket

2008-02-28T00:15:00.000-08:00

Hai... trezeste-te… hai… deschide ochii… inca o zi… in care iei totul de la zero… dead as you are… wash your dirt away… and go out… live a little… kill a little… love a little… breath a little.
Incerc din greu sa ma ridic, dar picioarele nu ma asculta… nu ma ajuta deloc. Corpul geme, parca sunt intr-un balon… nu am stabilitate si ma rog ca azi sa nu bata vantul prea tare.
Astazi ma simt ca-ntr-o excursie in care am vrut sa ajung de foarte multa vreme, am strans bani, energie, iubire, pofta de viata… si odata ajuns acolo… tot entuziasmul meu a disparut, dezamagirea e la ordinea zilei, totul e altfel… decat imi imaginam.
Astfel, de astazi nu mai visez, nu imi mai fac planuri maretze, ca sigur se gaseste cineva sa imi futa una sa ma trezeasca, sa ma trimita la dracu.
Acum nu ramane, decat sa ma gandesc unde pot sa ma intorc. Ce optiuni am? Dintr-o oarecare excursie stii ca te poti intoarce oricand acasa, pina si din lagarele naziste mai aveai sanse sa scapi… dar din viata… unde dracu poti sa te mai intorci…?

04.02.2008

Excepţie (1)

2008-02-01T00:56:00.000-08:00

Astazi mi-am dovedit a Nşhpea miia oară că nu am continuitate în nimic. Totul se rupe undeva, prematur… şi continuă tot aşa… pe bucaţele… totul.. fărâmiţat.
Astăzi m-am simţit… cel mai singur, fără ceva care să mă lege de ziua de mâine, sau de ieri.
Încep să disting, din ce in ce mai clar, monstruozitatea din oglindă.
Singurătatea este unica mea certitudine, singura pe care nu o voi pierde niciodată. Mi-am tot promis că o să mă ţin de scris, că nu o să las sa îmi stea nimic în cale. În mod evident, nu am reuşit!
Reuşesc cu o precizie de invidiat să îi îndepartez pe toţi de lângă mine. Măcar ceva tot îmi iese…
Cum dracu să mă ţin de ceva, când la primul hop mă las de treabă, cum să continui când la prima virgulă îmi uit idea?
Ma liniez la o conduită morală decentă, iar totul în jurul meu mă contrazice. Atunci cum dracu să mai fi bun, iubitor, inţelegător...and shit?
Nici punctul nu mai e atât de evident, este o pată scârbită de ceea ce a lăsat în urma ei.
Sfârşitul nu e scopul… dar dacă nu închei aici… nu o să am de unde sa încep o nouă zi de căcat.
Până data viitoare, vă doresc din suflet… PA!

30.01.2008

Somnoros si pretentios

2008-01-28T01:34:00.001-08:00

Inca o dimineata, ignorata complet, inca un inceput prea subestimat, inca un ochi deschis prea tarziu. Inca astept ceva sa ma surprinda, ceva sa ma rupa cu totul.
Fiecare trezire este o noua incercare, un pas ianainte… spre ce? Shhh… ai grija ce spui?
Probabil astept un vis, imi e dor sa imi amintesc un vis. Vreau o dovada ca nu sunt mort cand dorm, ca nu sunt ore irosite sub diferite pretexte: odihna, relaxare… somn.
Destul cu aiurelile astea!... pentru astazi.

28.01.

Amoc today

2008-01-28T01:33:00.000-08:00

Astazi o sa merg la teatru… pentru prima data in cei aproape 28 de ani. Trist.
Ca deobicei, m-am trezit destul de intors pe dos. Nu stiu de ce nu mai imi prieste somnul, de ceva vreme. De foarte multa vreme nu mi-am mai amintit vreun vis. Parca cineva le cenzureaza pentru mine, sau mi le fura. Tosusi, e bine ca nu am cosmaruri…. damn it (tot timpul merge asa“…dar se putea si ma rau.”). Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca exista si partea plina a paharului daca este apa plata.
Problemele cu somnul au la baza idea ca imi irosesc timpul cu tampenii… si sanatatea… cu tigari.
Gata! Norul orb s-a pietrificat si cade peste mine daca mai stau aici.Pe maine… daca nu ma striveste.

26.01.

Toate’s la limită

2008-01-28T01:32:00.000-08:00

Începe să mi se acrească de toate... fără excepţii. Nu e tocmai o stare pe care să o cataloghezi ca fiind “de moment”. E un şir de secunde... zile, luni, in care am avut parte de atâtea zâmbete cât să nu o iau razna, nici unul mai mult.
DA, am ajuns aici doar din cauza mea. Toate au fost deciziile mele... şi am decis sa decid decizia deciziei... adică e un fel de călătorie virtuală în care ai impresia ca înaintezi, dar defapt stai pe loc. Nu inspir pe nimeni şi nimic nu mă inspiră. Parcă îs făcut contratimp, ziua închid ochii şi îi deschid noaptea, ca să văd... nimicul.
Măcar de aş fi nebun... aş avea o scuză. Aş rupe o nuia şi aş snopii timpul în bătaie. L-aş pune să defileze doar pentru mine.
Un zâmbet ironic, şi o privire scârbită, astă vă dau, până vi se usucă sufletul.
Astăzi pot să mut munţii din loc... cel puţin lasă-mă să cred că e aşa...
Amăgirea e un proces semi-stimulator. Visarea e urmarea dramatică a acestuia. Trezirea e tot timpul programată pe ...mai târziu.

25.01.

Blind morning

2008-01-28T01:31:00.002-08:00

Este 11:24, iar am pus ceasul sa sune la 09:30… degeaba. M-am trezit cam derutat, dar ma bucur ca s-a gandit cineva la mine si mi-a lasat o gura de “good morning california”. Obsesia primatelor continua…
Astazi nu prea am chef sa scriu… pentru ca nu imi place sa scriu in graba… e ca sexul pe fuga, defapt e mai rau… in scris nu simti nici cea mai mica satisfactie, la sfarsit. Exigenta cere concentrare. Iar degetele trebuie sa curga... fara prea multe virgule.
De juma de ora fac ture intre bucatarie si computer… cred ca ar trebui sa inchei aici… smoking kills… steal your time… fuckin’ with you…Today i feel like Tyler Durden: "You're not your job. You're not how much money you have in the bank. You're not the car you drive. You're not the contents of your wallet. You're not your fucking khakis. You're the all-singing, all-dancing crap of the world"

24.01.

Dimineata DEprimatelor

2008-01-28T01:31:00.001-08:00

Astazi m-am trezit… dansand. Am pierdut sirul diminetilor trase la indigo. Deschid ochii, tigara, cafa, winamp, dance a little… apoi hurry up to work (tot timpul ajung mai tarziu decat trebuie)… anyway.
M-am saturat de soarele care ma impunge, cu tupeu, in fiecare dimineata, si de lipsa mea de organizare… astazi is satul de multe.
Nici bine nu a inceput ziua… si nimic nu pare sa faca diferenta... probabil o tura de nervi la work, ca nu am mai avut parte de asa ceva de cateva luni.
Sunt un NOD… pur si simplu. Mai nasol e ca m-am innodat singur.
Back to 505… and a smile. That’s it for today!

22.01.

Suflet zbârcit (1)

2008-01-28T01:21:00.000-08:00

Astăzi am căzut şi mi-am futut o vânătaie de toată frumseţea. Nu am sângerat, dar doare ca dracu. Lânga mine, o potaie, în călduri, încearcă să o călărească pe tanti HAM HAM. Plec de acolo… că s-a încins atmosfera. Macaraua se leagănă deasupra unor mormane de beton, uniformele albastre cu feţe inexpresive preaslăvesc vorba aia... “hai să ne facem că muncim”.
Mă uit împrejur şi mă apucă ameţeala. Toate’s adunate, grămadă, ordonat, ici colo câte un om...
Într-un final intru, fără să mă şterg… mă piş pe ordinea voastră. Astăzi vreau să netezesc un pic ridurile de ieri, azi nu fac nimic din ce vrei tu.
Azi vreau să îţi sparg zâmbetul!

21.01.

I can't describe the feeling...

2008-01-05T15:24:00.000-08:00

După 10 ani de asteptare, Metallica au fost in spatele meu...

Nova Rock 2006 - O vară de pus pe repeat

2008-01-05T15:19:00.000-08:00

Thank you... yeah you behind the camera ;)

Another day, another pill

2007-12-26T12:00:00.000-08:00

Ma uit la bradul de Craciun si imi vine sa il fac praf. E primul sfarsit de an de tot rahatul... mai mult ca sigur ca nu e nici ultimul. M-am trezit ...tarziu... si am iesti in frig... poate poate simt ceva... dar, nimic. Sunt mai rece decat iarna, gerul e in sufletul meu iar zapada s-a depus greu...
Nu mai am deloc logica, cuvintele, gandurile imi sunt dusmani...
Vreau lumina puternica... vreau sa fiu lumina fara umbra...
Pulsul imi creste... gandurile se amesteca... Doamne, te rog, taie cartile! ... cineva triseaza.

Intro la sfarsit

2007-12-22T15:09:00.000-08:00

Nu va puneti sa cititi stupizenia asta ! NU am de gand scriu pentru tine, nici pentru mine, doar ma simt reeducat in aceasta celula de plastic. Da, probabil ca ai dreptate... sau... Oricum, tot acolo ajungi... oricat de mult vrei sa ocolesti.